Data:

# MIHÓK Tamás, scriitor

Marius CHIVU și George PLEȘU

Discursurile naționaliste cu accente xenofobe au devenit tot mai prezente în țările din Europa de Est, atît în media tradițională și în cea online, cît și în spectrul politic. În contextul redefinirilor constante ale noțiunilor de identitate, apartenență, naționalism, multiculturalism, e nevoie de o reevaluare a culturii naționale românești cu ajutorul unor perspective cît mai diverse. Ancheta de față își propune să înceapă această discuție.

În ce măsură originea etnică sau apartenența la o minoritate conlocuitoare ori la o comunitate culturală specifică (din țară sau din afara granițelor) au presupus un impact asupra formării și parcursului dvs. în carieră?

M.T.: Mi-am dat seama de importanța apartenenței mele etnice, mai mult ca oricînd, odată ce, mutîndu-mă la București, am ieșit din zona mea de confort - multiculturalismul specific transilvănean. Nici volume de poeme n-aș fi publicat și mai mult ca sigur că nu m-ar fi preocupat nici traducerile literare, dacă întîmplarea nu făcea să mă nasc într-o familie de maghiari din Bihor. Fără cîntecele de leagăn ungurești ale mamei, fără lecturile cu voce tare, din folclorul maghiar, ale bunicii din vacanțele de vară ale copilăriei, fără meciurile de fotbal "românii contra ungurii" (sic!) din fața blocului și fără să trebuiască să-mi chestionez identitatea față de unii profesori care-mi stîlceau numele voit, subconștientul meu ar fi avut altele mai importante de făcut. S-ar fi înfruptat, poate, din limbajul C++, însușit cu chiu, cu vai la profilul de mate-info al liceului pe care l-am absolvit.

Se regăsește și/sau e important să se regăsească acest aspect al apartenenței culturale în activitatea dvs. artistică?

M.T.: De la grădiniță și pînă la doctorat, am urmat exclusiv programe în limba română (și engleză). Dar Biblia am citit-o în maghiară. Iar cînd vorbesc în somn, de cele mai multe ori primele cuvinte care se pot desluși din maglavaisul meu lexical avangardist sînt, potrivit prietenei mele, cele ungurești. Pot spune, deci, că maghiara am asimilat-o organic, iar româna sistematic. Dacă e sau nu important să se regăsească în mod fățiș factorul apartenenței culturale în literatura cuiva - nu știu. Dar cert e că la un scriitor, oricît de abstract s-ar exprima el, nu are cum să nu-și lase amprenta cultural-identitară pe opera sa. Nu zic, uneori pentru depistarea unor asemenea "corpuri delicte" e nevoie de niște detectivi literari care să fie și foarte buni cunoscători ai culturii cu pricina.

Descrieți într-un paragraf starea culturii române în acest moment din perspectiva domeniului dvs. de activitate artistică (film, teatru, literatură, arte vizuale, muzică).

M.T.: Starea literaturii române în 2021? Cîțiva scriitori extraordinari, de talie mondială. Infrastructură slabă, burse de creație foarte puține și, uneori, compromise.

Editorii recomanda

George PLEȘU

Pandemia a fost un prilej bun pentru ca INCFC…

Corina ȘUTEU

În noiembrie 2009, autoexilat în Argentina,…

Oltița CÎNTEC

E dificil de evaluat cît de mult bine a făcut…

Mircea VASILESCU

De zece ani, pe 15 ianuarie se sărbătorește…