# István TEGLAS, actor

Discursurile naționaliste cu accente xenofobe au devenit tot mai prezente în țările din Europa de Est, atît în media tradițională și în cea online, cît și în spectrul politic. În contextul redefinirilor constante ale noțiunilor de identitate, apartenență, naționalism, multiculturalism, e nevoie de o reevaluare a culturii naționale românești cu ajutorul unor perspective cît mai diverse. Ancheta de față își propune să înceapă această discuție.

În ce măsură originea etnică sau apartenența la o minoritate conlocuitoare ori la o comunitate culturală specifică (din țară sau din afara granițelor) au presupus un impact asupra formării și parcursului dvs. în carieră?

M.T.: Trebuie să menționez că am ajuns să nu țin cont de acest aspect, nici pe plan profesional și cu atît mai puțin pe plan personal. Singurul impediment de-a lungul anilor, în ceea ce privește formarea mea artistică, a fost faptul că nu am fost în stare să-mi însușesc în totalitate o limbă - pe care trebuie să o vorbesc în diferitele proiecte artistice - într-un timp mult mai scurt. Pe de altă parte, lumea artistică trăiește într-o bulă și de-abia acum se trezește. O bulă care ne-a ferit de aproape orice fel de impact venit din afară în ultimele decenii. Această acceptare călduță a tuturor, sub umbrela aparentă a toleranței, nu e suficientă. Total paralel cu realitatea, sectorul cultural e incapabil să-și asume vreo direcție și/sau responsabilitate în a-și educa publicul. Toți sîntem la fel și vorbim despre nimic - ar putea fi un motto al lui. Nu mă refer, evident, la sectorul cultural independent, sau cel puțin nu la tot.

Se regăsește și/sau e important să se regăsească acest aspect al apartenenței culturale în activitatea dvs. artistică?

M.T.: N-am simțit nevoia pînă acum să dezvolt proiecte care să implice doar acest aspect al apartenenței culturale specifice. Dar de-abia acum ajung la vîrsta la care toate astea contează cu adevărat. Mi se pare important să pot vorbi despre cine sînt, de unde vin și cum am ajuns aici. E vital să o facem cu toții, indiferent dacă sîntem de aici sau de "altundeva", deoarece, dacă nu ne vom dezvolta mai departe împreună, traiul în comun va fi și mai complicat. În plus, arta și sportul nu trebuie să își închidă ochii, ci să își asume oamenii public la nevoie, indiferent dacă ei fac parte din minorități etnice sau/și sexuale.

Descrieți într-un paragraf starea culturii române în acest moment din perspectiva domeniului dvs. de activitate artistică (film, teatru, literatură, arte vizuale, muzică).

M.T.: Sîntem la începutul anului. Mi-e greu să-mi dau seama cum se vor derula lucrurile, din moment ce nu știm nici cînd vom fi vaccinați (actori/performeri). La cum se mișcă lucrurile în lumea artei, din lipsa de viziune, care deja își spune cuvîntul, dar și din lipsa de bani, starea culturii române reflectă perfect starea țării întregi.