# HAJDU Tamás, fotograf

Discursurile naționaliste cu accente xenofobe au devenit tot mai prezente în țările din Europa de Est, atît în media tradițională și în cea online, cît și în spectrul politic. În contextul redefinirilor constante ale noțiunilor de identitate, apartenență, naționalism, multiculturalism, e nevoie de o reevaluare a culturii naționale românești cu ajutorul unor perspective cît mai diverse. Ancheta de față își propune să înceapă această discuție.

În ce măsură originea etnică sau apartenența la o minoritate conlocuitoare ori la o comunitate culturală specifică (din țară sau din afara granițelor) au presupus un impact asupra formării și parcursului dvs. în carieră?

H.T.: Originea și educația în spiritul apartenenței mele etnice sigur au avut un impact major în formarea mea. Prin anii '80 am avut un fel de avantaj etnic. În timp ce în România nu aveai acces la cultura autentică, prin prisma televiziunii și editurilor mult mai libere din Ungaria comunistă ne-am deschis ochii și apetitul spre cultură. Acest lucru l-am observat și la prietenii mei de naționalitate română din zona de vest a țării, vorbitori nativi de maghiară, învățată așa, la colțul blocului.

Se regăsește și/sau e important să se regăsească acest aspect al apartenenței culturale în activitatea dvs. artistică?

H.T.: Inevitabil se regăsește, dar nu e conștient, adică ajunge accentul meu de maghiar din Ardeal, nu am nevoie de accente și în fotografia mea.

Descrieți într-un paragraf starea culturii române în acest moment din perspectiva domeniului dvs. de activitate artistică (film, teatru, literatură, arte vizuale, muzică).

H.T.: Nu avem o cultură sănătoasă. Fotografia, ca și arta, e aproape inexistentă. În România, de cîțiva ani nu mai există nici o revistă de artă fotografică, au dispărut și revistele de tehnică foto. Festivalurile de fotografie de la noi sînt niște adunări palide de prieteni, colegi și neamuri. La Festivalul Photo IS:RAEL, la care am participat în 2018, în luna în care a fost deschisă, expoziția a fost vizitată de peste 50.000 de oameni. Singura scenă pentru a expune ne-a rămas social media, dar e invadată de o generație disperată de wannabe artist / wannabe influencer și tinde să devină un mediu toxic.