Credite foto: Ionuț Dobre

Data:

# Alexandru SOLOMON, regizor de film

Marius CHIVU și George PLEȘU

Discursurile naționaliste cu accente xenofobe au devenit tot mai prezente în țările din Europa de Est, atît în media tradițională și în cea online, cît și în spectrul politic. În contextul redefinirilor constante ale noțiunilor de identitate, apartenență, naționalism, multiculturalism, e nevoie de o reevaluare a culturii naționale românești cu ajutorul unor perspective cît mai diverse. Ancheta de față își propune să înceapă această discuție.

În ce măsură originea etnică sau apartenența la o minoritate conlocuitoare ori la o comunitate culturală specifică (din țară sau din afara granițelor) au presupus un impact asupra formării și parcursului dvs. în carieră?

A.S.: Ca toată lumea, sînt un cockteil care rezistă unei singure etichete. M-am format ca bucureștean, din părinți intelectuali, evrei-români, într-un regim național-comunist. Toate aceste ingrediente au avut un impact asupra mea. Privind înapoi, majoritatea prietenilor părinților mei, pe lîngă care am crescut, erau evrei, dar cred că îi unea mai degrabă o solidaritate de destin precum și antisemitismul societății în care trăiau (manifest și violent în tinerețea lor, latent și perfid în ultimii ani). Lumea lor a dispărut, dar am rămas cu o sensibilitate crescută la discriminare, cu simpatii pentru cei diferiți de normă și cu antipatie față de autoritate.

Se regăsește și/sau e important să se regăsească acest aspect al apartenenței culturale în activitatea dvs. artistică?

A.S.: Detest ideea de specific național în artă. Cred că e falsă, depășită și, de obicei, un reflex al xenofobiei. Inclusiv faptul că îmi adresați aceste întrebări mă irită. La început, în filmele pe care le-am făcut m-a preocupat să explorez și să înțeleg experiența istorică și bagajul identitar al părinților mei, al lumii din care provin. Era o etapă, una de autodefinire, de împărtășire a unor povești nespuse încă, de reacție la discursul cultural din acei ani. Am depășit-o. Aparțin realității care mă înconjoară. Nu simt nevoia să îmi clamez apartenența culturală, ea reiese oricum din ceea ce fac.

Descrieți într-un paragraf starea culturii române în acest moment din perspectiva domeniului dvs. de activitate artistică (film, teatru, literatură, arte vizuale, muzică).

A.S.: Anul 2020 a însemnat o turnură drastică în domeniul filmului. Realizarea filmelor, mai ales a documentarelor, presupune interacțiune cu lumea și lucru în echipă. Iar difuzarea filmelor se baza, pînă nu demult, pe socializare. Aceste lucruri au fost suspendate pe o perioadă nedeterminată. E posibil ca turnura spre online să fie deja definitivă. Am mai multe proiecte, încerc să (re)găsesc contactul cu ceilalți, cu realitățile lor care au devenit și mai îndepărtate din cauza izolării. Faptul că toată structura de finanțare/producție și distribuție a filmelor din România s-a prăbușit e descurajant. Ce să mai zic de răspunsul autorităților, de lipsa lor de idei și de iresponsabilitatea cu care tratează cultura (vezi și disputele în care a fost implicat recent ministrul Culturii). Aștept primăvara și minunata lume nouă.

Editorii recomanda

George PLEȘU

Pandemia a fost un prilej bun pentru ca INCFC…

Corina ȘUTEU

În noiembrie 2009, autoexilat în Argentina,…

Oltița CÎNTEC

E dificil de evaluat cît de mult bine a făcut…

Mircea VASILESCU

De zece ani, pe 15 ianuarie se sărbătorește…